Trădarea în istoria neamului nostru


Burebista - trădat de nobilime.

Burebista a domnit la jumătatea secolului I î.Hr. în statul dac cu capitala la Argedava care se întindea peste un teritoriu imens, cuprins între Alpii nordici, munții Balcani, marea Neagra și Nistru.
În plin război cu romanii, nobilii nemulțumiți de puterea și autoritatea lui au complotat pentru a-l înlătura. O parte din imensul regat dac a a fost cucerit de romani iar restul s-a destrămat, spărgîndu-se în mai multe bucăți pe care cei care uneltiseră spre a-l doborî pe Burebista și le-au împărțit între ei.

Petru Rareş - trădat de boierime.

Petru Rareş a fost domn al Moldovei în două rânduri, în 1527-1538 şi 1541-1546 el fiind un fiu nelegitim al lui Ştefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintâi domnii din pricina unui complot al boierilor.
În 1538, Petru Rareş a văzut Moldova atacată simultan de turci, tătari şi poloni. Iniţial, soarta i-a fost favorabilă domnitorului. I-a infrînt pe tătari la Ştefăneşti şi a încheiat un armistiţiu cu polonii, cărora le-a înapoiat regiunea Pocuţia (care făcea obiectul unor neînţelegeri rămase nesoluţionate de multă vreme, între moldoveni şi poloni; Petru Rareş o ocupase în 1530).
Dar invazia turcească, sub conducerea lui Soliman Magnificul şi care luase aspectul unei expediții de pedepsire, nu a putut fi oprită. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor şi asta l-a făcut să piardă domnia. Boierii l-au părăsit pe domnitor, au refuzat să lupte şi s-au închinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Ştefan Lăcustă) şi a smuls Moldovei Tighina şi Bugeacul.

Ioan Voda Viteazul - trădat de boierime și de clerul bisericesc.

Ioan Voda Viteazul sau Ioan Voda cel Cumplit, era un strănepot al lui Ștefan cel Mare.
El era foarte iubit de soldați și de popor dar, din păcate, nu și de boierime și de preoții bisericei.
El obținuse tronul Moldovei în 1572. Însă după dui ani, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut.
Domnitorul atunci a convocat Divanul și i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului și astfel a pornit un război împotriva turcilor.
După un șir de victorii răsunătoare care l-au înspăimântat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari și valahi. Aceștia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Voda pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru cel bun.
Prima trădare a domnitorului a fost din partea Pîrcălabului Sucevei, Ieremia, despre care se spune ca ar fi fost plătit de dușmani cu 30.000 de galbeni.
Apoi a urmat altă trădare avându-i în frunte pe marii vornici Murgul și Bilăi, care au trecut și ei de partea turcilor.
"Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pîrcălabul, plecă steagurile și, punând cușmele în vîrful sulițelor și săbiilor, trecu și ea de partea dușmanului".
Lupta a fost cumplită. Nemaiputând rezista asediului și din pricina lipsei de apă, Ioan Vodă a hotărît să se predea, pentru a păstra viața oștenilor săi. Odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Voda a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de doua cămile, a fost rupt în bucăți. Ostașii care rămăseseră alături de el au fost și ei măcelariți.

Vlad Țepeș - trădat de propriul său frate.

Vlad Țepeș a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Și-a consolidat stăpânirea nimicind mai mulți pretendenți care voiau să-i ia domnia și a băgat spaima atât în susținătorii acestora, cât și în turci. Dupa câtiva ani de domnie, a refuzat să mai plătească tribut turcilor și a măcelărit armata otomană care fusese trimisă să-l pedepsească - aproape 25.000 de oameni. Au urmat o serie de alte atacuri în care Vlad Țepes iese mereu le-a câștigat. Turcii văzând că nu-l pot învinge au apelat la calea complotului găsind un aliat chiar în persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Tepeș) Acesta momit de turci și ajutat de o parte din boieri care trec de partea sa îl înlătură pe fratele său de la domnie.
Vlad Țepeș caută ajutor de la aliatul său Matei Corvin.
Însă lui Matei Corvin i se prezentase scrisori false, consideră istoricii - scrise chipurile, de Vlad Tepeș, scrisori din care rezulta că voievodul era gata să se supună sultanului Mahomed al II-lea și să-l ajute, apoi, să cucereasca și Ardealul. Matei Corvin a luat de bune aceste informații și în loc de a-l ajuta pe Vlad Țepeș sa-si recapete tronul uzurpat, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Țepeș a rămas vreme de peste zece ani. Abia în 1476 el și-a recapătat tronul, pentru foarte scurt timp.

Radu de la Afumati - asasinat de boierime.

El domnește între anii 1522 și 1529, cu mai multe întreruperi de câteva luni, care arată ca țara trecea atunci printr-o perioada de mari tulburări. După ce, inițial, se opusese turcilor, el a înțeles, țn cele din urmă, că pentru a domni trebuia să aibă sprijinul Inaltei Porti otomane. Astfel susținut de turci și de neamul Craioveștilor, o puternică familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, în cele din urmă, tronul Valahiei, pe care l-a pastrat până in 1529.
În ziua de 2 ianuarie 1529 o mare parte din boieri se ridică împotriva domnului. Acesta, surprins, neavând la îndemână oastea spre a li se opune, e nevoit să fugă. Însă, boierii îl ajung din urmă la Râmnicu Valcea și nerespectând nici lăcașul dumnezeiesc în care Radu se refugiase, îl ucid în biserica de pe dealul Cetățuii, sub ochii îngroziți ai preotului.

Petru Cercel - trădat de propia escortă.

Petru Cercel și-a așezat curtea la Târgoviște unde a început o amplă lucrare de amenajare și de construcție a orașului.
Dar datoriile făcute pentru a procura banii cu care își cumparase tronul l-au determinat să pună unele biruri mari, care au împovărat poporul, iar ciocnirea dintre concepțiile sale moderne, occidentale și traditionalismul boierilor autohtoni l-au făcut sa intre în conflict cu aceștia.
In 1585 - dupa mai puțin doi ani de domnie - aflând că urma să fie mazilit, Petru Cercel și-a adunat averea strânsă și a pornit spre Transilvania.
Dar a fost trădat chiar de oamenii din escorta sa: aceștia i-au furat bogațiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat și închis.
Cațiva ani mai tarziu,evadează din inchisoare și candidează din nou pentru domnie dar, lipsit de sprijin, pierde competiția în favoarea fostului său inamic, Mihnea, care, sprijinit de ambițioasa lui mama, a izbutit să domnească, în total, de trei ori, iar după ultima mazilire, pentru a scăpa cu viața, a trecut la mahomedanism, rămânând în istorie sub porecla de Mihnea Turcitul.

Mihai Viteazul - primul unificator al celor trei țări românești.

In vara anului 1600, puterea lui Mihai Viteazul ajunge la apogeu: el stăpanește acum toate cele trei țari românști, iar această izbândă îl face celebru și respectat în Europa.
Dar nobilii ardeleni se răscoală și se înțeleg cu generalul imperial Basta (Generalul Basta era comandantul armatelor germane ale imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg) și pun la cale îndepărtarea lui.
La Turda în zorii zilei cand voievodul trebuia să plece spre Făgăraș, la 9/19 august 1601, Basta trimite un detașament de trei sute de germani și valoni comandați de ofițerii Jacques Beauri și Mortague. Aceștia aveau ordin să-l aresteze pe Mihai, iar dacă se opune, să-l ucidă.
Și astfel, printr-un asasinat marșav, s-a încheiat odată cu el și unirea țărilor românești din acea vreme.

Constantin Brancoveanu - invidiat pentru bogăția sa.

Constantin Brancoveanu, a avut o domnie întinsa pe 25 de ani, dar s-a sfarsit în chip groaznic, cu mazilirea, torturarea și ucidera domnitorului de către turci și aceasta în urma intrigilor viclene ale propriilor sale rude.
Dupa 1699, cand turcii, multumiți de starea de lucruriși de generozitatea voievodului, i-au acordat acestuia domnia pe viață - un privilegiu rar atunci. Până in 1714 a avut parte de o epocă tihnită, în care a putut clădi palate și lăcașe de cult, a putut sprijini artele, învățământul și și-a putut crește copiii în liniște.
Dar toate acestea s-au sfârșit în chip tragic, ca urmare a unui boier ruda cu el, spătarul Toma Cantacuzino, acesta fără știrea și permisiunea domnitorului, îi ajută pe ruși în războiul lor cu turcii (1711), lucru care ii suparase pe acestia din urma si ii facuse sa-l suspecteze pe domn de necredința fața de ei. O altă rudă, unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, râvnind să-l pună pe tron pe propriul său fiu Ștefan, a uneltit la Poartă, țesând intrigi contra domnitorului. Iar turcii deși îi dăduseră domnia "pe viața", n-au ezitat să-și încalce promisiunea.
Brâncoveanu și cei patru fii ai săi au fost aduși la Stambul și închiși. L-au torturat pe bătrânul voievod pentru a afla unde-i sunt bogățiile apoi, la data de 26 august 1714, Brâncoveanu a fost decapitat îl siliseră să asiste la execuția celor patru fii ai săi.
Biserica română astăzi încearcă să glorifice această întâmplare și afirmă ca domnitorul ar fi fost omorât pentru că acesta nu ar fi vrut să se convertească la credința mulsumană. Poate a fost și acesta un motiv de omorâre dar a fost unul secundar.

Horea, Cloșca și Crișan - trădați pentru recompense.


Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a început în noiembrie 1784 în satul Curechiu (Hunedoara) și a fost o mișcare cu caracter național și social.
Autoritatile austro-ungare pune pe capetele lor câte un premiu de 300 de galbeni pentru a fi capturati.
La 27 decembrie 1784, câțiva tărani s-au apropiat de Horea și Cloșca - aceștia stăteau ascunși într-o coliba de crengi, în codrul Scoragetului din Munții Gilaului - și, pretinzând că umblă după vânat, au fost primiți în coliba de cei doi. La un semnal s-au năpustit asupra lor, i-au legat și apoi i-au predat autoritatilor.
Tot prin trădare a fost capturat la 30 ianuarie 1785 sși Crișan.
A urmat o judecată sumară, apoi au fost executați Horea și Cloșca printr-o pedeapsă extrem de crudă - tragerea lor pe roată. Trupul lui Crișan, care se sinucisese în închisoare, a fost zdrobit în același fel.
Totuși, sacrificiul lor n-a fost zădarnic pentru că în 1785, printr-un act solemn datat 22 august și promulgat de împăratul Iosif al II-lea, în Ardeal iobăgia a fost desființată.
















Tudor Vladimirescu - trădat de aliatul său de credință.

Moartea lui Tudor Vladimirescu si înfrângerea revoluției conduse de el, în 1821, s-au datorat trădării de către cei cu care se aliase, eteriștii conduși de Alexandru Ipsilanti.
Eteria, organizație religioasă europeană dedicată eliberarii creștinilor - și îndeosebi a grecilor - de sub stăpânirea otomană - a avut filiale în multe țări ale Europei printre care și în Țara Romaneasca.
Influența ei s-a manifestat cu precădere în evenimentele asociate revoltei din 1821. Tudor Vladimirescu a îmbrățișat idealurile Eteriei și a încheiat o înțelegere cu conducătorul acesteia Alexandru Ipsilanti.
Se bizuiau pe sprijinul Rusiei, aceasta însa, a dezaprobat mișcarea. In plus, organizarea armatei eteriste lăsa mult de dorit, trupele nedisciplinate ale lui Ipsilanti au jefuit pe drum mai multe gospodării, stârnind nemulțumirea populației românești și care au dus la un conflict între cei doi.
Și astfel Alexandru Ipsilanti a hotărat să se descotorosească de conducătorul revoluției și să organizeze un complot.
Prin trădare, Tudor Vladimirescu - a fost ridicat de la Golești și apoi asasinat la Târgoviște.

Alexandru Ioan Cuza - Alungat de către biserică.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 la Bârlad în Moldova și a decedat la 15 mai 1873 la Heidelberg în Germania A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor.
La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române.
Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pe plan extern pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative.
Se ajunsese încât bisericile să dețină în proprietate cam o treime din pământurile Moldovei și cam un sfert din pământurile Țării Românești. Ba mai mult ele nu plăteau nici un impozit statului român.
Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua proprietățile și averile anumitor biserici și mănăstiri (multe erau ale călugărilor de pe muntele Athos din Grecia) și a le trece în proprietatea statului iar cele care au rămas nedesființate le-a instituit un impozit de 10% asupra veniturilor nete. Astfel multe mănăstiri au fost transformate în centre de asistență socială iar mulți țărani au fost împropietăriți cu pământ.
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție
Secularizarea averilor mănăstirești
Desigur că aceste măsuri nu au fost privite cu ochi buni de către boierime și preoți în frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei au făcut mai multe proteste, ceea ce a dus mai apoi la înlăturarea sa din scaun.
Această abdicare silită putea avea consecințe grave pentru România, pentru că:
după înlăturarea lui Cuza la 3 aprilie 1866 la Iași a avut loc o demonstrație (orchestrată de Rusia) a Mișcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Țara Românească și a promovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunuță Roznovanu. Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România.
Ioan Cuza a devenit un pribeag prin lume, restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena sau Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoana privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Miniștri, care a refuzat să acorde permis de intrare în țară.
A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.

Regele Mihai - un rege trădător.


În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul.
Mareșalul armatei de atunci Ion Antonescu în alianță cu trupele germane dă celebrul ordin 'Ostași români vă ordon treceți Prutul' pentru recuperarea teritoriilor pierdute.
Regele se părea ca este un mare patriot și a susținut toate acțiunile armatei conduse de mareșal.
Însă când frontul era în defensivă și rușii se apropiau de România, regele a pus la cale cea mai mârșavă trădare făcută vreodată în istorie.
La 23 august 1944 Mihai l-a arestat pe Antonescu. În aceeași noapte, noul prim-ministru făcut de rege, Constantin Sănătescu, l-a încredințat pe Antonescu comuniștilor, care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944.
A fost deținut timp de aproape doi ani în URSS, după care a fost readus în țară pentru a fi judecat. Condamnat la moarte la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din București, a fost executat prin împușcare la Jilava la 1 iunie 1946.
Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a inventat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei.
Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși ulterior în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată.
Lovitura de stat a însemnat drept o „predare necondiționată” în fața sovieticilor fără nici o garanție.
Regele Mihai a evitat soarta unui alt fost aliat german, prințul Kiril, regentul Bulgariei, executat de sovietici în 1945, și arată că a fost în stare de orice numai ca să-și salveze fundul.
Motivația că actul de la 23 August 1944 ar fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești nu stă în picioare, pentru că ceea ce a urmat a fost un tăvalug de 50 de ani de bolșevic-comunist. Jeftele îndurate de poporul român a însemnat o sacrificare de generație.
Mihai, pentru bravura sa, a fost decorat de Iosif V. Stalin cu Ordinul Victoria cu diamante.
Iuliu Maniu, liderul opoziției anticomuniste și președinte al PNȚ, partidul câștigător în alegerile generale din 1946, fraudate de comuniști, a mărturisit procurorilor comuniști că Maniu l-ar fi înjurat pe Mihai din spatele gratiilor închisorii politice în care a decedat, pentru că nu făcuse nimic în apărarea țărăniștilor, în ciuda multor servicii aduse de aceștia monarhiei.
Există rapoarte conform cărora autoritățile comuniste române, obediente față de Stalin, i-au permis regelui Mihai să scoată din România 42 de tablouri valoroase din proprietatea Coroanei României în noiembrie 1947, „pentru a pleca mai repede din țară”. Unele dintre aceste tablouri au fost, se pare, vândute prin intermediul faimosului negustor de artă Daniel Wildenstein. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, despre care se presupune că ar fi fost scoase din țară de rege în noiembrie 1947, a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație făcută de John Kreuger, fostul soț al fiicei regelui Mihai, Principesa Irina.
Potrivit unor documente de arhivă, recent declasificate, ale ministerului britanic de externe, Foreign Office, când regele Mihai a părăsit România, valorile sale financiare se ridicau la 500.000 franci elvețieni.

Ceauşescu - trădat de organul de partid.

Indiferent de conjuncturile politice și orânduirile sociale, trădătorii tot trădători se cheamă.
Nicolae Ceausescu prin megalomia sa a început sa piardă contactul cu realitatea încrezându-se în apropiații săi și care de fapt aceștia prin lingușire îl îndepărtau și mai mult.
Unul dintre acești oameni a fost și Ion Iliescu, școlit la Moscova, care odată ce s-a văzut ca uzurpator al revoluției din 1989, primul lucru care a făcut a fost de al executa pe Ceaușescu. Astfel după o mascaradă de proces în data de 25 decembrie ordonă execuția acestuia împreună cu soția sa.
Cu ajutorul securității și a televiziunii de stat, care era unică la acea vreme, Iliescu manipulează populația care apoi îl votează cu un scor de peste 90% la primele alegeri.

Traian Băsescu - președintele suspendat de două ori.

Traian Băsescu s-a născut în localitatea Basarabi județul Constanța.
În cele două mandate cât el a fost ales președinte a contribuit la implementarea mai multor reforme pentru progresul democratic al României.
A fost primul preşedinte care a abordat în mod deschis unirea Basarabiei cu Țara Mamă
Deasemenea a fost primul președinte care a avut curajul să condamne comunismul, ceea ce nu făcuseră altii înaintea sa.
Pe plan extern el a orientat definitiv mersul politic al țării noastre către direcția pro-atlantică și europeană, iar în plan intern a contribuit ca justiția să fie un factor fundamental pentru o democrație adevărată.
Dar funcționarea justiției a deranjat pe restul clasei politice care în mare parte era coruptă.
Astfel au avut loc orchestrări și punere în practică a două suspendări a președintelui de către deputații parlamentului, ajutați de propaganda și dezinformarea unor trusturi de presă, prima dată poporul a răspuns prin referendum cu vot negativ iar a doua oară Curtea Constuțională a invalidat demisia prin lipsă de cvorum.