Dinozaurii si manelele

Nu există graniţe în muzică. De exemplu, Mozart nici măcar nu ştia că scrie muzică clasică. El scria muzică şi cu asta, basta!
citat din Tiberiu Soare

       După căderea regimului comunist, care era conservator în tradiții, în Romania a luat amploare un nou fenomen muzical - manelele. Datorită libertății și deschiderii orizonturilor culturale năvălirea lor peste peste folclorul nostru s-a făcut oarecum brusc în câțiva ani, deși ele aveau o istorie seculara la originea lor. Dealtfel însă-și denumirea de 'manele' este improprie.
Ele sunt stiluri muzicale împrumutate și prelucrate din cultura orientală (să nu uităm că țara noastră se află în Balcani), araba, sau indo-asiatică. Au o exprimare sentimentală deosebită, de multe ori tristă, melancolică și un ritm ce le caracterizează apartenența. De aceea au prins repede la inimile românilor.
Dar nu și la inimile din breasla 'dinozaurilor artiști' autohtoni care din invidie s-au simțit dintr-o dată lezați în privilegiile lor de piața și astfel au început o critică virulentă de denigrare la adresa acestui gen muzical. Și pentru ca ei dețineau monopolul și o influenta mare asupra mijloacelor din mas-media, manelele (neoficial) au fost boicotate în a fi difuzate la radio-tv (nici astăzi nu sunt primite la postul public TVR)
Acești 'dinozauri' au reușit prin propaganda lor să creeze un curent de opinie, din marea masă a prostimii, care să ducă la apariția așa-zișilor antimaneliști.
Am întâlnit indivizi care spuneau că lor nu le plac manelele, în schimb savurau cu plăcere vorbele vulgare puse pe ritmuri de rap, gen - Bug Mafia.
Aici se adaugă și acea ură rasială contra etniei țiganilor, căci ei sunt principalii meseriași a-i acestui gen de muzica.

Costi Ioniță este un compozitor recunoscut la nivel internațional, dar ca să poată participa cu o melodie la concursul Eurovizion din țara noastră, a fost nevoit să-și schimbe numele cu un pseudonim.

Poate că sunt și unele manele caraghioase, dar asta nu înseamnă că trebuie să discriminam totul, dealtfel în toate genurile muzicale găsești și melodii uscături, iar noi trebuie să alegem pe cele frumoase.
Folclorul românesc este și va rămâne oglinda noastră sufletească, dar pe motivul păstrării lui 'ca autentic' nu trebuie să ne îngrădească deschiderea spre cultura diversă, universală.
În viață orice lucru, de vrem sau nu vrem, este supus schimbării și perfecționării timpului (inclusiv limba pe care o vorbim).