Urechile noastre atrag țânțarii ?

        Crescuți în tot felul de băltoace stătătoare, țânțarii maturi ies la suprafata apei și își schimbă cămașa cu niște aripi transparente, zburătoare. Din acest moment ei devin niște feroci vampiri de noapte ce bagă groaza în oameni și animale.
Pe timpul zilei ei sunt absenți, stau pituliți prin umbra ierbii sau prin colțurile camerei, așteptând să vină seara și să iasă la atac în căutarea victimelor cu sânge cald. Se știe că ochii lor mari văd în noapte prin infraroșu.
Dar cum evoluția naturii nu a stat pe loc, animalele au fost și ele nevoite să se adapteze, apărându-se cu penele și părul crescut pe ele.
Dar corpul oamenilor (posibil și la alte manifere) sau mai adaptat și în alt mod :
Bătăile aripilor țânțarilor scot un țiuit ascuțit în jurul a câțiva khz, perfect audibil în liniștea serii iar urechea noastră transmite un ecou semnal sau emană ceva, care atrage pe timpul nopții, ca un magnet, țânțarii. Ei survolează, inexplicabil în mod preferențial, prima dată zona urechii, deși din cauza căldurii, vara dormim doar în chiloți, și ar putea să se așeze oriunde pe noi.
Am auzit și persoane care se lăudau că pe ei nu-i mănâncă țânțarii.
Ce găsesc ei la urechea noastră încă nu știm, dar odată atrași în aceasta zonă le sesizam prezența și luăm măsuri de apărare; ne dăm singuri palme peste cap, în speranța că ne nimicim inamicul atacator!