Învechirea vinului


      Este nevoie de răbdare și timp mult pentru ca procesele biologice, chimice și fizice sa-și desăvârșească opera de învechire a vinului.
Se începe cu recoltarea strugurilor care trebuie să fie de un soi de bună calitate și să conțină alcool de cel puțin 15%.
Se alege mustul cel mai bun (care curge primul la teasc) și se fermentează la loc răcoros în butoaie.
După ce a fermentat este de preferat a se transferă în alt butoi unde va sta până la primăvara următoare.
La vinul de calitate nu este necesară tratarea cu sulf care dealtfel ne strică sănătatea.
Nu se lasă peste vara următoare pentru că vinul va mai fermenta odată, mai ales că are acum și drojdie multă lăsată pe fund. Se trage în damingeni sau chiar direct în sticle. Sticlele se țin cu dopul umezit adică în poziția culcat.
Se limpezește în timp dacă pe fundul sticlelor se depune sedimente, de obicei se întâmplă asta cam până în al treilea an.
Contrar celor știute, depozitarea vinului în camere cu temperatură normală, accentuează învechirea.
Vinul pe parcurs își schimbă culoarea, devenind mai auriu dacă e alb sau rozaliu dacă e roșu, se intensifica curgând mai uleios, deasemenea mirosul și gustul devin mai calitative.
Dacă ați reușit și ați păstrat un vin vechi de cel puțin patru ani înseamnă că dispuneți deja ceva de mare preț !


Vinul este un emisar neserios: eu îl trimit în stomac şi el se duce la cap!
(Judah ben Solomon Harizi)