Dovezi istorice ignorate


Ciocan vechi de milioane de ani


Emma Khan, o locuitoare din orăşelul New London, Texas (SUA) a găsit acest obiect în timp ce călătorea cu familia prin Texas, în 1934. Ciocanul în întregime se afla în interiorul unei bucăţii de piatră, și doar o parte de mâner iese afară. Partea metalică a ciocanului are o lungime de 15 cm și un diametru de aproximativ 3 cm. Mânerul de lemn s-a pietrificat complet și structura lui indică o carbonizare poroasă.
Experții care au examinat obiectul găsit, imediat s-au pronunțat într-o concluzie unanimă: că este o mistificare. Cu toate acestea, studiile ulterioare efectuate de diferite instituții academice, inclusiv faimosul laborator Battelev (Statele Unite ale Americii) au arătat că totul este mult mai complicat.
După aspectul exterior este un ciocan obișnuit. El a fost practic scufundat în calcar timp de 140 de milioane de ani, deoarece a fost depozitat împreună cu o bucată de piatră.
În primul rînd, mânerul din lemn, pe care este aşezat ciocanul, din afară a fost deja pietrificat, iar din interior s-a transformat în cărbune. Acest lucru înseamnă că vârsta lui, are milioane de ani. În al doilea rând, experții din Institutul Metalurgic Columbus (Ohio), au fost uimiţi de compoziția chimică a ciocanului: fier 96,6%, clor 2,6% și sulf 0,74%. Alte impurități nu au fost detectate. Un astfel de fier pur nu a fost produs pe parcursul întregii metalurgii pământene.
Obiectul găsit se referă la perioada Cretacicului timpuriu - 140 - 65 de milioane de ani în urmă. Conform stadiului actual al cunoștințelor științifice, omenirea a învățat să facă astfel de unelte doar cu 10.000 de ani în urmă.
Analiza metalului "ciocanului din New London " a fost efectuată de Institutul Metalurgic din Columbus (Ohio), care a obţinut următoarele date: fier - 96%, clor -2,6%, sulf - 0,74%. În metal nu a fost găsită nici-o bulă. Calitatea fierului, chiar și după standardele moderne, este extrem de înaltă și provoacă o mulțime de întrebări, deoarece nu a fost găsit conținutul de metale folosite în industria oțelului la fabricarea diferitelor sorturi de oțel (cum ar fi mangan, cobalt, nichel, tungsten, vanadiu şi molibden). De asemenea, nu sunt impurități, iar procentul de clor este neobişnuit de mare. Uimitor este faptul, că nu a fost găsită nici-o urmă de carbon, în timp ce minereul de fier din zăcămintele terestre întotdeauna conține carbon și alte impurități.

„Călcâiul“ de la Aiud


În 1973, câţiva muncitori din Aiud, România, săpând în pământ au descoperit un obiect miserioas în pământ.
Obiectul, lung de circa 20 de centimetri și lat de circa 12,5 cm, prezenta două goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetrează către baza celuilalt, perpendicular. Minunea e că el este din aluminiu. Ori se știe că aluminiul s-a inventat abia în secolul trecut.
Obiectul a fost analizat în Elveţia și mai mulţi specialişti au declarat că ar avea o vechime de 250.000 de ani, însă datele de laborator indică faptul că obiectul ar avea între 400 de ani şi 80.000 de ani. „Călcâiul“ de la Aiud este astăzi în custodia Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca.

O urmă preistorică de om


În octombrie 1922 celebrul biolog John Reid, în timpul căutării fosilelor a descoperit pe o rocă o amprentă fosilizată a unei tălpii de pantof. S-a păstrat conturul și detaliile a doar a două treimi de talpă.
Producătorii încălţămintei au caracterizat această amprentă ca o urmă lăsată de o talpă a unui pantof confecţionat manual, iar filmarea microscopică a dezvăluit toate detaliile fine ale firilor întortocheate şi distorsionate. A fost o urmă a unui om cu un mers vertical, Homo erectus, care a umblat pe pământ şi a purtat pantofi, 200 de milioane de ani în urmă.

Lucrări dentare vechi de 2000 de ani



Dinții vechi cu pietre prețioase – obiect găsit în anul 2009. Acesta demonstrează o măiestrie pur şi simplu, fantastică a stomatologilor antici. Americanii băştinaşi au fost în măsură să introducă pietre preţioase în dinţi, încă cu 2,5 mii de ani în urmă.




Desenele de la Nazca



Desenele au fost descoperite în anul 1930, când aviaţia SUA a inaugurat două linii comerciale care survolau pampasul peruan. Se pare că acestea au fost realizate în perioada de înflorire a civilizaţiei Nazca (300 î.H. - 600 d.H.). Acoperind o suprafaţă de 450 de kilometri pătraţi, desenele de la Nazca înfăţişează diverse plante şi animale. Cele mai mari reprezentări ajung la 200 de metri lungime.
Se pare că cei care le-au făcut aveau cunoștințe despre alte civilizații extratereste.

Computerul Antikythera


În anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corăbii antice, eşuate la câţiva kilometri de Insula Creta.
Este vorba despre computerul Antikythera, vechi de 2.085 de ani şi asemănător computerelor mecanice din anul 1920. Artefactul constă într-un complicat sistem de roţi de bronz (trei s-au păstrat până astăzi) şi cadrane de sticlă fixate într-un cadru de lemn. Acest instrument putea indica, în funcţie de oră şi de zi, poziţia exactă a Soarelui, a Lunii şi a tuturor planetelor din sistemul solar şi datează din anii 80 î.H.