Tradiții vremelnice

Știați că ..
În trecut ziua păcălelii era pe data de 1 mai și nu cum e astăzi pe
1 aprilie (1 mai / duci prostul unde vrai* / cu-o bucată de mălai !).

Știați că ..
Tot în trecut ziua de marți a săptămânii era considerată ca fiind
cea cu ghinion și nu lunea (marțea îți merge dea harțea** !).

Știați că ..
Pe data de 1 martie fetele trebuiau să pună ele în pieptul
baieților mărțișoare, iar baieții le întorceau înapoi gestul
de abia pe 8 martie (îmi aduc aminte de orgoliul meu de copil,
că de la cine nu primeam mărțișor nici eu nu-i puneam !).
Astăzi nu mai există o așa regulă, fetele primesc și pe 1 și pe 8 martie.

Știați că ..
La bâlciurile din trecut se servea înghețată de la butoi !
Venea o cărută care avea un butoi mare din lemn, de fapt era
dublu, în el era altul mai mic în care se afla înghețata.
Cornetele erau umplute manual cu o lingură obișnuită la început
apoi cu una mai lungă care ajungea pe fundul butoiului.
Prețul era variabil, dacă era foarte cald și înghețata începea
să se dezghețe, atunci vânzătorii erau nevoiți să-l mai scadă.

Știați că ..
În trecut la sate, de obicei în după amiezile de sâmbătă și duminică
se făcea auzită o muzică puternică în care se auzeau hiturile
momentului.
Acesta era un anunț că seara urmează un spectacol de cinema.
Filmul se proiecta în școala satului pe un perete sau în aer liber
pe o pânză albă întinsă între doi pari. În cazul al doilea spectatorii
trebuiau să-și aducă de acasă, scaune, băncuțe.

Știați că ..
Hei.. a trecut vremea când copii se jucau pe stradă, iar dacă
cineva anunța că sunt desene animate la televizor, dintr-odată
dispăreau fiecare la casele lor.
În urma lor strada rămânea pustie!

* Denumire veche arhaică a verbului a vrea (vrei)
**Denumire veche arhaică a a cuvantului a cauta ceartă (harță)